Social Icons

twitterfacebookgoogle pluslinkedinrss feedemail

English Francais Auf Deutsch På svenska

vineri, 31 august 2012

False mituri despre misterele Universului


(Română) Există un număr fără sfârşit de teorii despre spaţiu, multe dintre ele dezminţite pe măsură ce ştiinţa a avansat. Am fost învăţaţi, uneori, lucruri eronate despre Univers, unele fiind vehiculate de filmele şi cărţile SF. În “Războiul stelelor”, se arată că centurile de asteroizi sunt mortale. Navele sunt întâmpinate de roci enorme şi cu greu reuşesc să se ferească de ele pentru a scăpa cu viaţă. Realitatea este alta: în sistemul nostru solar există o centură de asteroizi între orbitele planetelor Marte şi Jupiter, în care s-au detectat sute de mii de asteroizi de diferite mărimi (între 700.000 şi 700 milioane de asteroizi). Însă distanţa dintre fiecare formaţiune e foarte mare, deci posibilitatea de a-i întâni, la traversarea Centurii, e mică. Ni s-a spus adesea că găurile negre cauzează distrugeri inevitabile. În filmul “Star Trek”, o gaură neagră este cel mai mare pericol pentru călătorii spaţiali. Găurile negre se formează când o stea se transformă în supernovă: nucleul său explodează şi nu există o forţă cunoscută care să poată opri imensa gravitaţie care atrage asupra sa. Forţa gravitaţională pe care o posedă găurile negre este atât de mare, încât absorb tot ce le înconjoară, nici lumina nu poate scăpa de atracţia sa. Totuşi, forţa unei găuri negre e finită, depinde de masa sa. Toată lumea zice că Soarele e galben, aşa este reprezentată această stea luminoasă care ne dă energie şi căldură. Soarele conţine peste 99 la sută din toată materia Sistemului Solar. Exercită o puternică atracţie gravitaţională asupra planetelor şi le face să se rotească în jurul său. Dar culoarea sa nu e galben luminoasă. Este o stea de culoare albă, dar nu o vedem în culoarea ei naturală, deoarece atmosfera dispersează lumina. Toată lumea crede că meteoriţii sunt calzi, ca în filmele SF. În realitate, sunt bucăţi de rocă la temperatura de zero grade. Când ajung pe Terra sunt reci, unii cu încrustaţii de gheaţă. Tot în filme s-a arătat că oamenii ajung să explodeze în mii de bucăţi în spaţiu, dacă nu au costume de astronauţi. Problema nu este chiar aşa, numai că fără costum şi dotări speciale pământenii nu au oxigen pentru ca sistemul lor respirator să funcţioneze adecvat. Se ştie de asemenea din filme, sau din albumul formaţiei Pink Floyd, “The Dark Side of the Moon” (partea ascunsă a Lunii), că Luna ar avea în permanenţă o faţetă ascunsă. Dar ipoteza a fost deja îndepărtată. Acest aspect se datorează faptului că Luna are o rotaţie sincronizată (satelitul nostru se roteşte în jurul propriei axe şi a Terrei), de aceea îi vedem mereu aceeaşi faţă. “Partea ascunsă” ar fi mai groasă, extrem de rezistentă, cu multe cratere care păstrează caracteristicile asteroizilor ce lovesc suprafaţa lunară, potrivit NASA.

joi, 30 august 2012

Marostica, locul unde piesele de şah prind viaţă


(Română) Marostica, Maròstega în limba venetă, este o localitate de 13.824 locuitori situată în provincia Vicenza, la poalele Podişului celor 7 Comune. Aşezarea este cunoscută în întreaga lume pentru partida de şah cu piese umane, în piaţa centrală, care are loc o dată la doi ani, în anii pari, la sfârşitul celei de-a doua săptămâni din luna septembrie. Tradiţia are ca origini anul 1923 şi a fost inspirată de un eveniment petrecut în anul 1454, deşi nu există dovezi istorice. Pentru acest eveniment istoric, Marostica este supranumită “cetatea şahului”. În această localitate, între secolele XI şi XIII, puternica familie Ezzelini exercita cea mai mare influenţă, pe care a pierdut-o în 1260. Se spune că, în 1454, doi tineri, vlăstare de nobili, s-au îndrăgostit amândoi de frumoasa Lionora, fata castelanului Taddeo Parisio. Acesta nu a acceptat ca pretendenţii, Renaldo D'Anganaro şi Vieri da Vallanora, să de bată în duel pentru mâna fiicei sale, cum se obişnuia la acea vreme. În schimb, tatăl Lionorei a propus ca cei doi tineri să joace o partidă de şah, iar câştigătorului îi revenea mâna fetei. Ca să nu aibă duşmani, Taddeo Parisio a oferit învinsului mâna fiicei sale mai mici, Oldrada. În timpul jocului, care a avut loc în faţa castelului, suporterii purtau însemne nobiliare ale Albilor şi Negrilor. Au asistat la partida de şah castelanul, fiica sa, curtea şi întreaga populaţie. Parisio a hotărât ca întrecerea să fie onorată cu o paradă de oameni înarmaţi, soldaţi pedeştri şi cavaleri, focuri de artificii, dansuri şi muzică. Începând din 1923, în memoria acestui eveniment, au început să fie organizate partidele de şah. Piaţa şahului, aşa cum arată astăzi, a fost construită după Al Doilea Război Mondial. Partidele de şah cu piese vii se ţin din doi în doi ani, în anii pari, ultima oară având loc chiar anul acesta, în septembrie. Sunt organizate vineri, sâmbătă şi dumincă în a doua săptămână a lui septembrie şi atrag turişti din întreaga lume. Iniţiativa de a juca şah cu personaje vii  a aparţinut sculptorului şi artistului Mirko Vucetich (1898-1975), care în 1954 a propus punerea în scenă a povestirii istorice, scriind piesa de teatru ”Partida de şah”. Peste 550 de figuranţi în costume medievale şi cai reproduc evenimentul din 1454. Celebre sunt şi cireşele de Marostica care se coc la sfârşitul lui mai. În octombrie are loc tradiţionala sărbătoare a Sfântului Simone, patronul aşezării.

 



 

miercuri, 29 august 2012

Miracol din Italia, sub lupă

(Română)  În 1967, sora Lucia Ripamonti, o slujitoare a Carităţii din Brescia, a vindecat o fetiţă de 6 ani care era în moarte clinică. Astăzi, aceasta este o femeie matură, numită Irene Zanfino, de profesie infirmieră, mamă a trei fii. În 1967, Irene fusese declarată moartă în urma unui incident stradal din Bolzano. Vindecarea sa miraculoasă a dus la demararea procesului de beatificare a Luciei Ripamonti şi propunerea ca ea să fie trecută în rândul sfinţilor. Actualmente, întreaga documentaţie este examinată de o comisie de teologie. Având în vedere că pentru beatificare trebuie ca miracolul înfăptuit de ea să fie recunoscut, un tribunal va verifica vindecarea miraculoasă a micuţei Irene Zanfino din Merano.
Sora Lucia

marți, 28 august 2012

Din secretele Terrei: Supercopacii din Singapore


(Română) Grădinile Golfului din Singapore au fost deschise publicului la 29 iunie. Desfăşurate pe o suprafaţă de un kilometru pătrat, acestea sunt rezultatul strategiei guvernamentale de a transforma metropola înţesată de zgârie-nori într-un “oraş grădină”. Pădurea Nor include o cascadă de 30 de metri înălţime şi peste 130.000 de plante din zone tropicale. Pădurea de oţel, creată de om, constă din 18 supercopaci cu înălţimi între 25 şi 50 de metri. Ei acţionează drept conducte care răcoresc serele din apropiere, colectează apa de ploaie şi 11 din ei au sisteme solare fotovoltaice care convertesc lumina solară în energie. Podurile şi “căile celeste” care leagă cei mai înalţi supercopaci permit vizitatorilor parcului să vadă uriaşul spaţiu verde de la o înălţime spectaculoasă. Energia solară colectată de supecopaci în timpul zilei este folosită pentru a ilumina structurile magnifice după căderea nopţii. Mare parte din Parcul Golfului de Sud se poate vizita gratuit şi oaspeţii pot să facă picnic în paradisul horticultural până la ora 2.00 noaptea, când se închide. Arborii artificiali au înălţimea de 50 de metri, ridicându-se deasupra unei vaste oaze urbane. Aceştia sunt un fel de grădini verticale care acţionează ca temporizatori de temperatură, absorbind şi dispersând căldura, protejând locuitorii şi vizitatorii care se plimbă pe dedesubt de temperaturile înalte ale climei singaporeze.  
sera

luni, 27 august 2012

Misterele apocalipsei care a spulberat milioane de conifere


(Română) Catastrofa din Tunguska, Siberia, petrecută în iunie 1908, ridică încă semne de întrebare, după mai bine de un secol. La început, nu a fost decât o scânteiere albastră pe cer. Apoi, o stea tremurătoare. Câteva clipe mai târziu, doi sori erau desupra Tunguskăi, îi taigaua siberiană. Unul din aştri a explodat producând o lumină cu o intensitate de 100 de ori mai puternică decât a soarelui. Locuitorii nomazi din această regiune aproape deşertică au crezut că Ogdy, zeul focului, lovea pământul. O cascadă de foc”, după cum au descris puţinii martori, a sfâşiat cerul într-un zgomot asurtitor. Deflagraţia s-a propagat pe o rază de peste 1.000 kilometri. O coloană de fum s-a ridicat la o înălţime de circa 20.000 de metri. O undă seismică a făcut de două ori înconjurul globului, zguduind seismografele din lumea întreagă. În zilele următoare au avut loc fenomenii atmosferice stranii. În Europa, noţile au fost atât de luminoase că se putea citi ziarul numai la lumina stelelor, drept consecinţă a giganticului nor de praf care a reverberat şi amplificat luminozitatea. În dimineaţa de 30 iunie 1908, la 7.14 dimineaţa, a avut loc un eveniment extraordinar. Dar în regiunea aceasta din Siberia nu se putea ajunge uşor, aşa că abia în 1927 o primă expediţie condusă de mineralogul Leonid Kulik, specialist în meteoriţi, a ajuns la faţa locului. Peisajul descoperit de cercetători era apocaliptic. Pe o suprafaţă cu diametrul de 60 km, milioane de arbori erau culcaţi, zdrobiţi, smulşi. Totul părea să confirme ipoteza iniţială a astronomilor : un meteorit monstruos a lovit Terra. Oraşe precum Paris, Londra, New York, dacă ar fi fost atinse, ar fi fost pur şi simplu şterse de pe hartă. Dar, locuitorii nomazi, spun că zona era atât de puţin populată, încât numai o turmă de teni a fost mistuită de focul ce a cuprins pădurea. Insă membrii expediţiei au fost stupefiaţi mai mult de ceea ce nu au văzut decât de ceea ce au văzut. În zona mlăştinoasă în care se situa epicentrul, ar fi trebuit să fie un crater şi resturile meteoritului. Dar nu era nimic. Sau aproape nimic. Găuri pline de apă noroioasă l-au făcut pe Kulik să-şi imagineze că meteoritul a explodat înainte de a atinge solul şi că fragmentele rezultate le-ar fi provocat. Dar s-a dovedit că găurile nu erau decât crăpături în sol. Expediţiile următoare, din 1928, 1930 şi 1938, au adus puţine elemente noi, confirmând absenţa craterului şi a rezidurilor de materiale, ceea ce a dus la lansarea ipotezei că obiectul nu putea să fi fost un meteorit clasic. Imaginile fotografice aeriene au determinat inflamarea imaginaţiei omenirii, care a avansat cele mai nebuneşti ipoteze : explozia antimateriei, minigaură neagră, explozia unei pungi de metan, explozia unei nave extraterestre etc. Expediţiile din 1958, 1961, au studiat milioane de microparticule de metal şi silicat, ducând la concluzia că ar fi fost vorba de o cometă, al cărei nucleu e compus din gheaţă şi praf. Mărimea sa a fost estimată la 60 metri diametru şi greutatea de 60.000 de tone. Se crede că cea mai mare parte a componentelor sale s-a dispersat în atmosferă în timpul exploziei, nelăsând să cadă decât o ploaie de materiale diverse. În 1990, o echipă italiană a analizat picături de tăşină păstrate din 1908 în trunchiuri de conifere care încă sunt în picioare. S-a descoperit, astfel, o mare diversitate de microparticule de fier, calciu, aluminiu, siliciu, aur, cupru, titan, etc. Astfel, s-a făcut un portret mai precis al lui Odgy, porecla corpului cosmic după zeul focului al locuitorilor din zonă, care ar fi fost un hibrid între un asteroid şi o cometă, amestec de piatră şi gheaţă. Altfel spus, un corp suficient de dens pentru a traversa pătura atmosferică înainte de a exploda la altitudine joasă (între 6.000 şi 10.000 de metri), dar nu atât de masiv pentru a produce un crater şi resturi voluminoase. Dar alte bizarerii rămân de elucidat. Cum se explică spectaculoasa creştere a vegetaţiei în şi în jurul epicentrului catastrofei ? Alt mister se referă la mutaţiile genetice observate asupra unor insecte de către cercetătorii ruşi, indice al unor mutaţii genetice. Radioactivitatea terestră a crescut pe întreaga planetă în urma catastrofei. Efectele dezastrului sunt nemăsurate, dar rămân în mod curios necunoscute marelui public. Dacă traiectoria obiectului ar fi diferit numai cu câteva grade, s-ar fi înregistrat cea mai mare catastrofă naturală din istoria umanităţii. 

vineri, 24 august 2012

Trebuie să fim pregătiţi de furtuna solară a secolului

(Română) Congresul SUA a făcut apel la cetăţeni pentru a realiza un plan de urgenţă ca să fie pregătiţi pentru “furtuna solară a secolului”, potrivit contexto.com.ar. În plus, o rezoluţie parlamentară a cerut comunităţilor locale să se doteze cu resursele necesare pentru a asigura populaţiei un minim de energie, alimente şi apă. Observatorio del Clima Espacial din Spania a avertizat de asemnea că “cetăţenii trebuie să fie pregătiţi”. Parlamentul spaniol a transmis de o rezoluţie, propusă de PSOE, pentru prevenirea consecinţelor unei furtuni solare extreme. De asemenea, în Germania, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări europene s-au luat “importante măsuri de prevenţie în acelaşi sens”. Luna aceasta NASA avertiza că, în 2013, Soarele va ajunge la o etapă din ciclul său natural în care mari evenimente, cum ar fi vâlvătăi şi furtuni solare, sunt mai probabile.

joi, 23 august 2012

Alessandro de Franciscis, doctorul miracolelor

(Română) Medicul Alessandro de Franciscis, în vârstă de 56 de ani, are  sarcina de a verifica dacă bolnavii care vin să se vindece la Lourdes (localitate cu 16.000 locuitori situată în departamentul Hautes-Pyrénées din regiunea Midi-Pyrénées), al treilea loc de pelerinaj catolic după Vatican şi bazilica Notre Dame din Guadalupe, Mexic. La Lourdes, în 1858, s-a întâmplat marea minune când Bernadette Soubirous, la acea vreme o fată de 14 ani, a văzut-o pe Sfânta Fecioară de 18 ori în mica grotă Massabielle. De atunci, numeroşi oameni vin aici să se vindece. Astăzi, cei care se bucură de milostivire îl caută pe doctorulAlessandro de Franciscis, spunându-i: “Bonjour, je suis guéri” (Bună ziua, sunt vindecat). Medicul, originar din Napoli, decide dacă un caz merită examinat pentru a fi recunoscut de biserică drept vindecare miraculoasă. Peste 7.000 de cazuri de vindecări inexplicabile au fost înregistrate după 1884. Doctorul de Franciscis supune cazurile şocante cercetărilor de către Bureau des constatations, instituţie creată în 1883. El este primul străin care conduce acest birou. În 2011, Alessandro de Franciscis a înregistrat 48 de declaraţii de vindecare şi, după ce au fost consultaţi 2.650 alţi medici, 16 dintre ele au fost considerate dret minuni mai importante. Doctorul Italian vede un miracol însuşi în faptul că milioane de bolnavi vin la Lourdes să se vindece. Până acum, numai 67 vindecări miraculoase au fost recunoscute oficial.



miercuri, 22 august 2012

Anul 2012, risc de perturbaţii uriaşe?

(Română) Potrivit vechiului calendar Maya, am ajuns la sfârşitul unui ciclu de 26.000 de ani. Urmează Schimbarea Epocii, timpul marii Tranziţii spre ceea ce mayaşii numeau „Epoca Itza”, o epocă a Luminii şi Înţelepciunii în conştiinţa multidimensionalităţii. Coincidenţă sau nu, la Lauderdale, în Florida (SUA), un grup de astrofizicieni a pus recent în evidenţă că Terra ar fi în acest moment pe cale să-şi încheie perioada de revoluţie în jurul Soarelui central din galaxia noastră, care durează tot 26.000 de ani. Cercetătorii au asociat acest sfârşit de ciclu unui fenomen generator de perturbaţii electromagnetice şi cosmo telurice gigantice pe care le-au identificat sub numele de “efect de oscilare” (wobble effect) care se presupune că precede cu numai câţiva ani amorsa unei noi revoluţii. Unii îşi amintesc probabil zilele de 16 şi 17 august care au marcat prima mare meditaţie mondială pentru pace. Această manifestaţie, numită la acea vreme “Convergenţă armonică”, a fost organizată pentru a inaugura ultimii ani ai acestui ciclu de 26.000 de ani.
Efectul Wobble

marți, 21 august 2012

Misterul becului aprins timp de 110 ani

(Română) Este fără îndoială cel mai vechi bec aprins din lume. Acesta a stat aprins, fără întreruperi, din 1901 şi încă luminează după 110 ani. Este vorba de un bec de 60 de waţi, cu filament de carbon, instalat la sediul pompierilor din Livermore, California. Cercetătorii se întreabă cum este posibil ca “becul secolului”, intrat în Cartea Recordurilor”, să reziste atâta timp în funcţiune. Acesta a fost fabricat la sfârşitul deceniului 1890 de Shelby Electric Company, din Ohio, şi donat pompierilor de patronul acesteia. Din 1901, becul luminează fără încetare, 24 de ore pe zi, camioanele pompierilor din garaj. A fost interrupt numai 22 de minute, în 1976, când la sediul acestora s-au schimbat instalaţiile electrice. Becul, care are propria pagină web a fost analizat cu mai multe ocazii de oameni de ştiinţă. “Becul din Livermore se diferenţiază de cele actuale prin faptul că are un filament de opt ori mai gros şi că acest filament este semiconductor, a explicat Debora Katz. “Când un conductor se încălzeşte mult, continuă cercetătoarea, capacitatea sa de a conduce electricitatea încetează de a mai funcţiona”.
foto:  http://www.lifeslittlemysteries.com/1542-longest-burning-lightbulb-110-years-livermore-california.html 

joi, 9 august 2012

Mari Minuni Mari Mistere, o carte cum nu s-a mai scris

(Română) Enciclopedia "Mari Minuni Mari Mistere", scrisă de Arina Avram şi apărută la editura Allfa (Editura All) este cea mai complexă şi cea mai completă carte despre cele mai importante miracole care au marcat viaţa oamenilor şi o culegere vastă de lămuriri despre misterele care frământă orice fiinţă umană. Minunile care au schimbat fundamental istoria sunt explicate ştiinţific cu dovezi incredibile.

Link:  http://www.all.ro/carte/mari-minuni-mari-mistere.html


(Deutsch) Die Enzyklopädie "Mari Mari Minuni Mistere", von Arina Avram geschrieben und veröffentlicht von Allfa Verlag (All Verlag) ist das komplexeste und vollständigste Buch über die wichtigsten Wunder, die das Leben der Menschheit geprägt haben und eine umfassende Sammlung von Erläuterungen zu den Geheimnissen, die jeden Mensch bewegt haben. Die Wunder, die die Geschichte grundsätzlich geändert haben werden wissenschaftlich erklärt durch unglaubliche Beweise
.


(Français) L'Encyclopédie "Mari Mari Minuni Mistere" écrit par Arina Avram et publié par Allfa (

éditions du All ) est le livre le plus complexe et complète sur les miracles les plus importants qui ont marqué la vie de l'humanité et une collection exhaustive d'explications sur les mystères qui émeut chaque être humain. Les miracles qui ont changé l'histoire sont expliqué scientifiquement par des preuves incroyables.




Mari Minuni Mari Mistere, a simply amazing book

  The Encyclopedia "Mari Minuni Mari Mistere" written by Arina Avram and published by Allfa (All Publisher) is the most complex and complete book about the most important miracles that marked the lives of mankind and a exhaustive collection of explanations regarding the mysteries that are concerning every human being. 

The Miracles that fundamentaly changed the history are scientificaly explained through incredible evidences.

miercuri, 8 august 2012

Dispariţia Ameliei Earhart, care a încercat să facă primul tur al lumii în jurul Ecuatorului, rămâne un mister


 (Română) Expediţia pe urmele ultimului zbor al aviatoarei Amelia Earhart, pionieră în cucerirea cerului, a eşuat în încercarea de a descoperi rămăşiţe ale avionului său dispărut în urmă cu 75 de ani deasupra Pacificului. Americanca şi copilotul ei, Fred Noonan, au dispărut în timp ceîncercau să facă primul tur arian al lumii din istorie de-a lungul Ecuatorului. Se crede că ei au pierit într-un accident survenit deaseupra insuliţei pustii Nikumaroro din Arhipelagul Kiribati, la 3.000 kilometri distanţă de Hawaii şi la 640 kilometri sud-est de destinaţia lor iniţială, de unde nu au mai plecat niciodată. Grupul internaţional de cercetare al avioanelor istorice (Tighar) a încercat să demonstreze acest lucru cu ajutorul tehnicienilor de la Phoenix International, o societate specializată care a descoperit anul trecut cutia neagră a zborului Rio-Paris al Air France, prăbuşit în 2009. Plecată la 3 iulie din Hawaii, expediţia a sperat să recupereze carcasa bimotorului Lockheed Electra pilotat de Amelia. Însă nu s-a reuşit identificarea locului în care avionul s-a prăbuşit. Şi mai rău, într-o notă postată pe blog-ul expediţiei cercetătorii se întreabă dacă nu cumva configuraţia fundului marin în acest sector al Pacificului, cavităţile şi falezele submarine, nu vor permite vreodată descoperirea vreunei urme a avionului dispărut în 1937. Până acum, s-a mers pe teza Nikumaroro, deoarece s-a descoperit un flacon de cosmetice a cărui marcă era populară în anii 1930, fragmente dintr-o pudrieră şi un fermoar datând din aceeaşi epocă. De asemenea se sprijină pe o fotografie făcută de un ofiţer britanic la trei luni după dispariţie şi recent restaurată, în care se distinge ceva care seamănă cu un tren de aterizare eşuat pe un recif al insulei. Reconstituirea ultimului zbor al Ameliei Earhart şi Fred Noonan se întrerupe la 2 juillet 1937, când au decolat din Papua-Noua Guinee cu destinaţia Insula Howland din inima Pacificului. Câteva ore mai târziu, aviatoarea anunţă că bimotorul său începe să rămână fără combustibil. A fost ultimul său contact radio. Dispariţia celebrei pioniere a aerului a declanşat căutări maritime şi aeriene la costuri fără precedent, din păcate fără succes. Născută la 24 iulie 1897, Amelia Earhart a fost prima aviatoare care a zburat singură peste Oceanul Atlantic. A realizat multe recorduri, a scris mai multe cărţi despre experienţele de zbor. Tot felul de ipoteze au fost lansate privitor la dispariţia ei, toate neverificate şi neconfirmate. S-a spus că zborul ei ar fi fost un pretext pentru un zbor de spionaj deasupra poziţiilor japoneze din Pacific, că ar fi fost capturată de niponi, care ar fi folosit-o ca armă psihologică sau de propagandă, alături de alţi prizonieri anglo-saxoni. S-a lansat şi o ipoteză pozitivă incredibilă, că ar fi supravieţuit după o aterizare norocoasă într-o insulă din Pacific, trăind în compania autohtonilor.

sâmbătă, 4 august 2012

Misterele marii piramide, una din cele 7 minuni ale lumii


(Română) Pe parcursul întregii sale cariere profesionale, profesorul Joseph Davidovits a predat în universităţi din SUA şi a realizat trei studii importante despre piramide. Nu numai el a fost fascinat însă de misterele uriaşelor edificii din Egipt. Piramida lui Keops, sau marea piramidă de la Gizeh, este un monument construit de egipteni în Antichitate. Are forma unei piramide pătrate cu înălţimea de 137 de metri, fiind construită în urmă cu 4.500 de ani în centrul unui vast complex funerar situat la Gizeh, în Egipt. Este singura din cele 7 minuni ale Antichităţii care a supravieţuit până în zilele noastre. Timp de milenii, aceasta a fost construcţia umană care întrunea toate recordurile: cea mai înaltă, cea mai voluminoasă şi cea mai masivă. Monumentul este de mii de ani studiat şi ridică încă întrebări. Potrivit istoricului antic Manethon, construcţia a durat circa 20 de ani. Potrivit unui calcul făcut de experţi, 10.000 de oameni ar fi cărat 2.300.000 de blocuri de calcar cu o greutate medie de 2,5 tone timp de zece ore pe zi, ceea ce  ar însemna că ar fi trebuit să fie puse 32 de blocuri pe oră, ceea ce e imposibil. Joseph Davidovits a descoperit texte hieroglifice care descriu construirea giganticelor monumente. Imhotep ar fi lăsat planurile de concepţie în hieroglifele din mai multe temple. Arhitectul francez Jean-Pierre Houdin ar fi descoperit existenţa a două anticamere funerare necunoscute şi un circuit de coridoare prin care a fost dus sarcofagul. Houdin şi egiptologul american Bob Brier au lansat în 1999 teoria potrivit căreia construcţia piramidei s-a bazat pe utilizarea unei rampe exterioare frontale şi a uneia interioare. Aceasta face parte din numeroasele teorii privitoare la metoda de construire a piramidelor egiptene. Khufu, mai cunoscut sub numele de Keops (sau Cheops, varianta greacă), a fost al doilea faraon din a patra dinastie a Imperiului antic al Egiptului şi a domnit între 2579 - 2556 î.Hr. Potrivit lui Heorodot, Keops a comandat construirea Marii Piramide de la Gizeh, ajungând chiar să-şi prostitueze propia fiică pentru a obţine fonduri. Piramida a fost finalizată în jurul anului 2570 î.Hr. sub numele “Orizontul luminos al lui Khufu”. Keops nu ar fi ordonat construirea piramidei cu sclavi, ci cu lucrători înalt calificaţi, conduşi de vechili cu cunoştinţe deosebite de geometrie, estereotomie (arta de a sculpta în piatră), astronomie etc. Nu s-a găsit mumia faraonului şi Herodot arată că faraonul a ordonat construirea unor camere subterane pentru a-i servi de mormânt.

 

Statistici



Display Pagerank

Totalul afisarilor de pagina

Intraţi în comunitatea Minuni Mistere

Pentru a primi update-uri daţi click pe butonul de like de mai sus!

Votati-ne