(Română) Există un număr fără sfârşit de teorii despre spaţiu,
multe dintre ele dezminţite pe măsură ce ştiinţa a avansat. Am fost învăţaţi,
uneori, lucruri eronate despre Univers, unele fiind vehiculate de filmele şi
cărţile SF. În “Războiul stelelor”, se arată că centurile de asteroizi sunt
mortale. Navele sunt întâmpinate de roci enorme şi cu greu reuşesc să se
ferească de ele pentru a scăpa cu viaţă. Realitatea este alta: în sistemul nostru
solar există o centură de asteroizi între orbitele planetelor Marte şi Jupiter,
în care s-au detectat sute de mii de asteroizi de diferite mărimi (între
700.000 şi 700 milioane de asteroizi). Însă distanţa dintre fiecare formaţiune
e foarte mare, deci posibilitatea de a-i întâni, la traversarea Centurii, e
mică. Ni s-a spus adesea că găurile negre cauzează distrugeri inevitabile. În
filmul “Star Trek”, o gaură neagră este cel mai mare pericol pentru călătorii
spaţiali. Găurile negre se formează când o stea se transformă în supernovă:
nucleul său explodează şi nu există o forţă cunoscută care să poată opri imensa
gravitaţie care atrage asupra sa. Forţa gravitaţională pe care o posedă găurile
negre este atât de mare, încât absorb tot ce le înconjoară, nici lumina nu
poate scăpa de atracţia sa. Totuşi, forţa unei găuri negre e finită, depinde de
masa sa. Toată lumea zice că Soarele e galben, aşa este reprezentată această
stea luminoasă care ne dă energie şi căldură. Soarele conţine peste 99 la sută
din toată materia Sistemului Solar. Exercită o puternică atracţie
gravitaţională asupra planetelor şi le face să se rotească în jurul său. Dar
culoarea sa nu e galben luminoasă. Este o stea de culoare albă, dar nu o vedem
în culoarea ei naturală, deoarece atmosfera dispersează lumina. Toată lumea
crede că meteoriţii sunt calzi, ca în filmele SF. În realitate, sunt bucăţi de
rocă la temperatura de zero grade. Când ajung pe Terra sunt reci, unii cu
încrustaţii de gheaţă. Tot în filme s-a arătat că oamenii ajung să explodeze în
mii de bucăţi în spaţiu, dacă nu au costume de astronauţi. Problema nu este
chiar aşa, numai că fără costum şi dotări speciale pământenii nu au oxigen pentru
ca sistemul lor respirator să funcţioneze adecvat. Se ştie de asemenea din
filme, sau din albumul formaţiei Pink Floyd, “The Dark Side of the Moon”
(partea ascunsă a Lunii), că Luna ar avea în permanenţă o faţetă ascunsă. Dar
ipoteza a fost deja îndepărtată. Acest aspect se datorează faptului că Luna are
o rotaţie sincronizată (satelitul nostru se roteşte în jurul propriei axe şi a
Terrei), de aceea îi vedem mereu aceeaşi faţă. “Partea ascunsă” ar fi mai
groasă, extrem de rezistentă, cu multe cratere care păstrează caracteristicile
asteroizilor ce lovesc suprafaţa lunară, potrivit NASA.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment