Misterele superstiţiilor

(Română) Există superstiţii care îşi datorează popularitatea unor tradiţii ale comunităţilor latine. De exemplu, “ţinerea pumnilor” pentru noroc, provine de la marinarii ajunşi în Lumea Nouă, care făceau acest gest când se temeau de pericole. “Bătaia în lemn”, care este practicată pentru îndepărtarea răului, provine de la atingerea Sfintei Cruci a Mântuitorului, o cruce din lemn care alungă răul. Evitarea “trecerii pe sub o scară” provine din Egipt, iar obiceiul a fost “exportat” de fenicieni în Spania.  Evitarea numărului 13, deoarece este ghinionist, are ca origini faptul că Iisus Hristos era înconjurat de doisprezece apostoli la Cina cea de Taină. Intrarea cu piciorul stâng într-o încăpere sau ieşirea cu stângul se consideră că atrag ghinionul de la faptul că, în Antichitate, stânga era de rău augur (siniestra). Spargerea oglinzii se crede că este purtătoare de moarte, sau 7 ani de ghinioane. Ideea provine de la numărul biblic 7, 7 păcate capitale, 7 plăgi aduse asupra Egiptului de către Moise. În Antichitate oglinzile erau un produs de mare lux, puţini puteau să le aibă şi, când se spărgea una, se spunea că se a produce o mare nenorocire, pentru ca toată lumea să aibă grijă. Acum există superstiţia că cioburile de oglinzi trebuie duse cât mai departe de casă. Vărsatul sării era considerat în atichitate semn rău, deoarece sarea era foarte importantă. Când se vărsa sarea, se considera că abundenţa este în pericol. Evitarea pisicilor negre, care sunt considerate purtătoare de ghinion, provine de la vechiul Egipt, unde pisicile erau considerate animale sacre. Însă cele negre nu erau apreciate, fiindcă negrul era reprezentantul răului.