Minunea pe care a făcut-o Sfântul Dimitrie, ocrotitorul Bucureştiului - Sfântul a scăpat Capitala de ciumă - The miracle performed by Saint Demetrius, patron saint of Bucharest – The Saint that saved the city from a terrible plague

(Română) Micaela Constantinescu mi-a povestit o întâmplare autentică din viaţa ei care i-a marcat întreaga viaţă. Venise în Bucureşti, ca studentă, în anii ′80, şi nu ştia nimic despre pelerinajul care se face la Patriarhia Română de ziua Sfântului Dimitrie cel Nou (Dimitrie Basarabov) , la 27 octombrie. Gazda ei, care era foarte evlavioasă, i-a povestit că acesta face minuni. 

La acea vreme, Micaela făcuse o ciudată pasiune pentru un artist, pornind de la un vis, o naivitate de
adolescenţă. Dar îşi pusese în cap să ajugă,cu orice preţ, la acel bărbat. S-a aşezat la coadă cu ideea fixă de a-i cere sfântului să mijlocească împlinirea visului tău. Şi, într-adevăr, Sfântul Dimitrie a făcut o minune. Chiar lângă ea s-a aşezat o femeie, care lucra la un oficiu poştal, care, din vorbă în vorbă, i-a spus că îl cunoştea pe artist, fără ca măcar s-o întrebe ceva despre el. Mai mult decât atât, i-a spus că omul de-abia se căsătorise şi Micaela şi-a dat seama că nu mai avea rost să-i ceară sfântului să-l cunoască. Sfântul i-a arătat, în chip miraculos, înainte să ajungă la moaştele sale, că nu era bine să se roage pentru un lucru imposibil. Mai târziu a aflat că nu trebuie să creadă în vise, fiindcă pot fi de multe ori înşelăciuni de la cel rău. Sfântul Dimitrie cel Nou a trăit pe vremea împăraţilor româno-bulgari, în secolul XIII. Era păstor de vite în satul Basarabi. S-a călugărit, trăind într-o peşteră din apropiere de satul său. Ducea o viaţă umilă şi cinstită, în post şi rugăciune până ce s-a stins din viaţă. A ştiut când va muri şi s-a între două lespezi de piatră înainte de a-şi da sufletul. După circa 300 de ani, trupul lui a fost descoperit neputrezit şi a început să facă minuni, vindecând o fetiţă grav bolnavă. Generalul rus Piotr Saltîkov a vrut să-i ducă moaştele în Rusia, în 1774, spre sfârşitul războiului ruso-turc. Dar, când a ajuns la Bucureşti, un prieten al acestuia, Hagi Dimitrie, l-a rugat să le lase românilor ca mângâiere după amărăciunile războiului. Sfintele relicve au fost aşezate în biserica mitropoliei de către Mitropilitul Chir şi ciuma care bântuia Bucureştiul a fost oprită.