Misterele samurailor

Samuraii, care au dominat Japonia între secolele XVII-XVIII, erau mai puternici decât împăratul şi decât conducătorii (shogunii). Ei erau bogaţi proprietari de pământuri şi posedau armate proprii. Cei mai importanţi samurai trăiau în castele elegante.

 Menţionat pentru prima oară într-un text din secolul X, termenul samurai provine de la verbul "saburau", care înseamnă a servi.

Denumirea este utilizată în sensul actual a apărut după debutul perioadei Edo, în jurul anului 1600. Samuraii erau funcţionari înarmaţi, la fel ca forţele de ordine de astăzi. În societatea japoneză constituiau o aristocraţie care guverna ţara în numele Shogunului. Sarcina lor principală era de a-şi servi seniorul în administrarea domeniilor şi intereselor sale. Ei nu se băteau decât foarte rar. În epoca Edo, între 1600-1878, după încheierea erei războnicilor Bushi, apar aceşti funcţionari ai perioadei de pace care respectă ordinul Shogunului Tokugawa. Lăsând armura pentru kimono, samuraii păstrează totuşi cele două săbii Daisho, simbol al autorităţii şi al castei lor. Treptat, samuraii care rămân ataşaţi seniorilor lor ( Daimyos), nu mai primesc pământuri drept recompensă pentru serviciile lor, ci pensii regulate care îi transformă progresiv în funcţionari însărcinaţi cu menţinerea ordinii. 

Sfârşitul florii de cireş

Cuprinşi de nostalgia după faptele de vitejie de odinioară şi din cauza necazurilor din vremurile de pace, samuraii au dezvoltat o dimensiune mistică în jurul castei lor. Aceasta este scrierea şi propagarea Bushidô (Calea războinicului), un cod de conduită, şi a Hagakure, ghidul practic şi spiritual al războinicului, care să le servească de cod moral. Simbolul lor devine floarea de cireş, Sakura. Dar sosirea "vapoarelor negre" ale lui Commodore Perry (comandantul US Navy, Matthew Perry) în 1853 a dus la încheierea epocii lor. Partizanii Shogunului sau ai împăratului Meiji, samuraii se vor confrunta în ultimele bătălii. Victoria clanurilor Satsuma, Tosa şi Chôshû favorabile împăratului vor duce la modernizarea Japoniei cu mare viteză pentru a ajunge ţările occidentale. În 1876, samurailor li se cere să nu mai poarte săbii şi doi ani mai târziu rămân fără privilegiile de castă. În 1878, samuraii dispar pentru totdeauna.

Încă domină societatea niponă

 La mai bine de 120 de ani după dispariţie, samuraii continuă să influenţeze societatea japoneză modernă. În timpul revoluţiei Meiji (lanţ de evenimente care a dus la restaurarea conducerii imperiale în Japonia începând cu 1868), foştii samurai formează elita noii Japonii : primii şefi de companii şi cadrele noii administraţii imperiale, atât civile, cât şi militare. Ei au asigurat transformarea rapidă a societăţii nipone şi occidentalizarea. În aceeaşi perioadă, o dată cu dispariţia războinicilor japonezi, valorile codului Bushidô s-au răspândit în întreaga societate niponă, ca model de gândire. Valorile efortului, fidelităţii şi tenacităţii au fost preluate de întreprindrile japoneze şi pentru educaţia copiilor. Astăzi, aceste principii sunt preluate de mass-media din Japonia. Valorile fostei caste a războinicilor se perpetuează la noile generaţii. Războinicii Bushi rămân doar în cărţile de istorie.