Este atât de iubit bebeluşul regal?

O dată cu naşterea fiului ducelui şi ducesei de Cambridge, William şi Kate, monarhia britanică a reuşit cu succes din nou să se reinventeze.

"Viitorul monarhiei este asigurat", spun nenumărate voci. Ce este însă cu adevărat dincolo de fervoarea populară ? Se întreabă însă multă lume. Cum se explică imensa popularitate a familiei regale britanice ? Prinţul William este mai popular decât regina, a cărei popularitate a depăşit 90% în momentul jubileului de diamant din 2012. Potrivit sondajelor, numai 17%din persoanele chestionate în sondaje se declară deschis republicane. Coroana britanică pare mai solidă ca niciodată astăzi. Eforturile de modernizare lansate după moartea tragică a prinţesei Diana, la 31 august 1997, au dat roade. Schimbările au fost însoţite de o reformă instituţională ce viza ameliorarea democratizării. Dacă minorităţile etnice şi tinerii, în general, nu se mai recunosc în regina Elisabeta a II-a, de 87 de ani, reprezentanta unui regat alb, protestant şi imperial, apariţia superbei Kate, fiica unor oameni de rând crescută în înalta societate, dinastia a devenit mai mic-burgheză decât nobilă, mai meritocratică decât aristocratică. În timp ce ţara este multiculturală, din ce în ce mai puţin creştină şi imperiul nu mai este decât o pagină de istorie, sistemul dinastic a evoluat. Noua generaţie simbolizată de prinţul Charles, moştenitorul tronului, şi William, numărul doi în linia de succesiune, nu mai incarnează Anglia profund conservatoare. Puterea Windsor-ilor a supravieţuit datorită geniului de a se adapta circumstanţelor. Lobby-ul anti-Windsor este elitist, limitat la micul cerc intelectual londonez. Republica proclamată de Oliver Cromwell, un dictator, între anii 1649-1660, a lăsat amintiri neplăcute în cărţile de istorie. Când sunt întrebaţi dacă şi-ar dori un preşedinte, britanicii răspund la unison : "De ce să ne despărţim de un sistem care merge ?"