Ce se întâmplă cu oxigenul la munte ?

Pe măsură ce urcăm în altitudine, spre vârful unui munte, aerul conţine din ce în ce mai puţin oxigen. Acest lucru se întâmplă deoarece presiunea aerului scade.

Dincolo de altitudinea de 80-85 de kilometri (dincolo de stratosferă), proporţiile diferitelor componente din atmosferă (azot, dioxid de carbon, oxigen etc) nu se schimbă sau se schimbă puţin (aerul conţine mereu 21 % oxigen, de exemplu). Când presiunea e mai scăzută, acelaşi volum de aer conţine mai puţine molecule, deci mai puţin oxigen, dar şi mai puţin azot, mai puţin dioxid de carbon. Peste 85 de kilometri altitudine, aceste -proporţii se modifică, din cauza greutăţii moleculare a componentelor. Cele grele se rarefiază mai repede decât cele uşoare. Dar nici avioanele nu zboază la o înălţime aşa de mare... Pe muntele Everest, din Himalaya, care are o înălţime de 8.848 metri, presiunea atmosferică este o treime din cea de la nivelul mării. Un acelaşi volum de aer (de exemplu fiecare respiraţie a unui montaniard) conţine de trei ori mai puţine molecule. Dar proporţiile rămân aceleaşi: 21 % oxigen şi 78 % azot.