Misterul sclavului care a devenit zeul suprem al dacilor

Zalmoxis (în limba greacă Ζάλμοξις) a fost un semi-mitic reformator social şi religios, recunoscut drept singurul zeu de către daci (cunoscuţi în scrierile greceşti drept geţi, Γέται).

Frescă în care Zamolxis apare în partea dreaptă

Potrvit lui Herodot,
"geţii, care cred în nemurirea sufletului, privesc moartea drept un drum spre Zamolxis". Părintele istoriei scrie că grecii pontici, care au făcut colonii pe meleagurile dobrogene de astăzi, i-au spus că Zamolxis a fost de fapt un om, un fost sclav (sau un fost discipol) al lui Pitagora, care l-a învăţat “ştiinţele cerului” la Samos. El a adunat o mare avere şi s-a întors la poporul lui, geţii, cărora le-a predicat despre nemurirea sufletului. Şi Zenon spune în scrierile lui că Zamolxis a fost sclavul lui Pitagora. Acesta ar fi călătorit în Egipt şi i-ar fi învăţat pe oameni că după moarte se vor bucura de toate binecuvântările. Zamolxis şi-ar fi construit apoi o cameră subterană (alte relatări spun că era o peşteră naturală) pe muntele Kogainon, unde s-a retras timp de trei ani. Peştera, numită Ialomicioara, se află în Munţii Bucegi din România. După dispariţia sa, a fost plâns de popor, care a rămas cu convingerea că l-ar fi revăzut la 3 ani după moarte, zeificându-l. Platon spune în “Charmides” că Zamolxis a fost de asemenea un medic mare, care aborda totodată vindecarea trupului şi a sufletului, nu numai a trupului, ca în practica grecească. După moartea sa, cultul său a înflorit. În timpul domniei lui Burebista, anul naşterii sale, 713 î.Hr., a devenit primul an în calendarul dac. Diogenes Laertius (secolele III-IV d.Hr.) susţine că Zamolxis înseamnă Piele de Urs. În lucrarea Vita Pythagorae, Porphyrius (secolul III), spune că Zalmon este un cuvânt trac care înseamnă ascunzătoare. Hesychius (din secolul V) zice că Zamolxis provine de la cuvântul frigian zemelen, care înseamnă “sclav străin”.