Misterele comorii ascunse din Wuppertal

Șase pensionari din landul german Nordrhein Westfalen au pornit în căutarea Camerei de chihlimbar. 

Așa arăta Camera de Chihlimbar

Până acum,s-a crezut că aceasta ar fi în Königsberg, Lituania sau în Turingia. Pensionarii,

însă, vin cu o teorie nouă. Aceştia dau găuri, bat cu ciocanul și tot scormonesc de doi ani în Wuppertal (vestul Germaniei). Karl-Heinz Kleine (68 de ani) şi prietenii săi coboară în subteran de până la cinci ori pe săptămână printr-un spațiu îngust din spatele unei hale industriale.

Subteranul oraşului Wuppertal conține 170 de buncăre şi tuneluri. Undeva aici, în acest întuneric compus din conducte, deşeuri şi ziduri, ar trebui să se afle camera de chihlimbar. Ultima dată când a fost văzută, aceasta era încărcată în 28 de lăzi şi se afla în castelul Königsberg din Prusia, actualmente Kaliningrad. Comoara care are o valoare estimată la 250 de milioane de euro a fost pierdută după cel de-al doilea Război Mondial.

Erich Koch, care a murit în anul 1986 într-o închisoare poloneză, a fost gauleiter (conducător politic nazist) în Prusia de Est în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi a fost originar din Wuppertal. Atunci când armata roşie s-a îndreptat către vest, Koch a fost însărcinat să aducă în siguranţă comoara, susțin pensionarii.

Kleine motivează că Koch nu ar fi permis ca să ajungă comoara în regiuni străine cu un viitor politic incert, ci a ordonat ca aceasta să fie dusă într-un loc pe care îl cunoştea şi unde avea şanse ca să o recupereze după război, şi anume în oraşul său de origine, Wuppertal.

Metru după metru şi zid după zid,  pensionarii străbat lumea subterană. Au destul timp la dispoziție, însă banii nu le ajung. Un antreprenor de construcții, care le-a împrumutat bormaşina , o vrea înapoi.

Kleine declară că are o pensie mică și nu îşi permite să cumpere o nouă bormaşină. Acesta promite oricui ar fi dispus să-l ajute că îi va da o parte din camera de chihlimbar.

Ce se ştie despre celebra Cameră de chihlimbar

Camera de chihlimbar, o cameră cu pereţi acoperiţi cu sculpturi în chihlimbar, a fost oferită de regele Prusiei Frederic- Wilhelm I ţarului Rusiei, Petru cel Mare în 1716. Timp de aproape două secole a fost instalată în palatul Ecaterinei de la Tsarskoïe Selo, din apropiere de Sankt Petersburg. De mai multe ori renovată, aceasta avea o suprafaţă de 55 metri pătraţi şi conţinea 6 tone de chihlimbar. Luată de nazişti în 1941, ea este considerată pierdută de la sfârştul celui de-Al Doilea Război Mondial. O reconstituire identică a Camerei de chihlimbar a fost inaugurată în 2003 după aproape 30 de ani de lucru în palatul Ecaterinei. Camera afost realizată la Dantzig şi Königsberg, care făceau parte la acea vreme din Prusia, de trei maeştri, Gottfried Wolffram, Ernst Schacht şi Gottfried Turau şi inţial iniţial destinată palatului Charlottenburg.

foto: Wikipedia

A fost concepută de sculptorul Andreas Schlüter. O sursă datând din 1712 menţionează opera, care ar fi fost instalată după moartea lui Frederic I în cabinetul din Sala Albă a Castelului din Berlin. Ţarul Petru cel Mare a admirat camera în timpul vizitei sale la reşedinţa regilor Prusiei şi i-a fost oferită. Fiica lui, împărăteasa Elisabeta I, a instalat-o mai întâi în Palatul de Iarnă şi apoi în cel de la Tsarskoïe Selo. Arhitectul italian Bartolomeo Francesco Rastrelli a mărit-o, adăugându-i pilaştri de oglinzi şi sculpturi aurite. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, sovieticii au scos comorile artistice de la Tsarskoïe Selo, dar au considerat camera netransportabilă şi au lăsat-o pe loc. Când armata germană a ocupat oraşul, camera a fost demontată în 36 de ore, ambalată în 28 lăzi şi transportată la Königsberg, (din 1946 Kaliningrad, în Federaţia Rusă), fostă capitală a Prusiei Orietale, la 14 octombrie 1941.