·
John Welshman dezvăluie povestiri șocante
relatate de supraviețuitorii de pe Titanic într-o nouă carte
·
Vasul nenorocirii a lovit un iceberg în
călătoria inaugurală, la 14 aprilie 1912.
Era ora 11.40 pm, 14 aprilie 1912, vaporul Titanic, care pornise
de la Southampton spre New York, lovește un iceberg.
În circa trei ore, vasul ”de
nescufundat”
se scufundă. Peste 1.500 își pierd viața. După cum spune un
istoric, a fost „ultima noapte a unui mic oraș”. Povestea spusă în atâtea cărți
și filme, este respusă de John Welshman prin ochii locuitorilor acestui ”orășel”.
Ei veneau din toate colțurile lumii. Familia
Brown — Elizabeth, Thomas și fiica lor de 15 ani, Edith, emigrau la Seattle din
Africa de Sud. Se opriseră la Londra, ca să cumpere haine în Knightsbridge și
Chelsea, înainte ca Thomas să cumpere trei bilete de clasa a doua, cu 39 de
lire sterline, pe Titanic.
Pekka și Elin Hakkarainen fugiseră din Finlanda, unde Pekka
era obligat să facă stagiu în armata țarului rus. Lawrence Beesley avea 35 de
ani și era profesor de științe la Dulwich College. (Unul dintre studenții lui
era viitorul scriitor de cărți polițiste Raymond Chandler.)
Hanna Touma mergea la Michigan împreună cu copiii la soțul
său, pe care nu-l mai văzuse de șapte ani. Era libaneză și, până să se îmbarce
pe Titanic, făcuse o călătorie extraordinară într-o caravană de cămile, apoi cu
o ambarcațiune pe mare și cu trenul, după ce please din satul natal.
Familia Hart — Benjamin, Esther și fiica lor, Eva, de 7
ani — erau din Londra și emigrau la Winnipeg, Canada. Ei avuseseră bilete pentru un alt vas. Când acesta nu a mai plecat, Benjamin Hart a protestat cu
furie. Apoi, familia sa s-a considerat norocoasă când a obținut o cabină pe
Titanic. S-au îmbarcat la Southampton, Eva luând cu ea un uriaș urs de pluș pe
care tatăl i-l cumpărase din Gamages, în Holborn.
Între membrii echipajului se număra Herbert Lightoller, un
experimentat ofițer cu o carieră colorată în spate. Fusese căutător de aur în
Yukon în timpul goanei după aur, apoi fusese cowboy în Alberta. Nostalgic după
acele vremuri și fără bani, se întorcea în Canada. De aceea se angajase pe
Titanic ca ofițer secund.
Școlită la Convent, Violet Jessop era o cameristă născută în
Argentina, unde tatăl ei irlandez emigrase ca să facă o fermă de oi. O ferventă
catolică, ea avea mereu un rozariu în șorț când făcea curățenie în cabinele de
la clasa întâi.
Toți acești oameni și alți peste 2.000 erau la bordul Titanicului
când Frederick Fleet a descoperit prima oară pericolul. A dat un mesaj telefonic
la centrul de comandă: ”Iceberg, drept în față”. Deși s-a încercat ocolirea
acestuia, ciocnirea vasului cu icebergul s-a produs. Imediat după coliziune,
câțiva pasageri s-au alarmat.
Lawrence Beesley a dat peste un grup de bărbați îmbrăcați
în smoking care jucau cărți. Prin ferestre, ei văzuseră icebergul, dar unul a zis
unui amic, inconștient, arătând spre paharul său de whisky, ”Du-te și vezi dacă
a ajuns niște gheață la bord, mi-ar plăcea să pun puțină aici”. Abia în
momentul în care echipajul începuse să adune oamenii pe punte pentru a le
împărți vestele de salvare, toată lumea a început să-și dea seama de gravitatea
situației. A fost aplicată regula tradițională: ”femeile și copiii mai întâi”. Membrii
echipajului au împiedicat pasagerii bărbați să se îmbarce. Eva Hart și-a
amintit mereu cum se împingeau oamenii în apropiere de una din bărci, în timp
ce un membru al echipajului țipa: ”Dacă cineva încearcă să se urce înaintea
femeilor și a copiilor, îl împușc”. Cei care au reușit să ajungă în bărci erau
cei norocoși. Titanicul se întorcea treptat cu capul în jos, după cum spunea Welshman,
”ca o rață care începe să se scufunde”. La ora 2.20am, la 15 aprilie, s-a scufundat în apele Atlanticului,
luând cu el sute de oameni care încă erau captivi pe vas. Aproape toți cei din
bărci au fost salvați în final de vasul Carpathia, care a sosit în jurul orei
4.00 a.m. Lawrence Beesley a fost unul dintre supraviețuitori, ca și Elin
Hakkarainen (deși soțul, Pekka, a pierit) și Hanna Touma împreună cu copiii
s-au salvat. Eva Hart a pierdut ursul de pluș, dar a supraviețuit. A trait până
la 90 de ani și a avut un bar în Wetherspoon, care i-a purtat numele. Elizabeth
și Edith Brown (fără Thomas) au scăpat și ele din calvar. Edith a murit în 1997
la 100 de ani, Camerista Violet Jessop și ofițerul second Herbert Lightoller au
fost și ei salvați.
Titanicul în cifre
3.000 de ani era vârsta icebergului
3.000 de ani era vârsta icebergului
2.000 de linguri de argint erau la
bord.
7.000 de salate erau la bord
711 de supraviețuitori au fost.
100.000 de
lire sterline era prețul unui bilet de clasa întâi pe Titanic în banii de azi.
37 secunde s-au scurs de la vederea icebergului și coliziunea
cu acesta.
3 câini au supraviețuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment